Perfecționarea manualului de ucis democrația

Daniel Mureşan

Dacă excentricul Caligula și-a făcut calul senator, de ce n-ar putea peneliștii să facă același lucru cu președintele lor și al nostru? Se spune că nemții nu prea au simțul umorului. În cazul de față, cu sau fără umor, sasul e maestru combinator. Sau cel puțin așa crede el. Dar să vedem ce combinații va mai face când va trebui să vină zilnic la Senat, nu să stea mormoloc în spatele zidurilor de la Cotroceni.
După un deceniu de contemplare în țară sau prin țări exotice, președintele se pregătește pentru încă un act politic din cariera sa teatrală. Maestrul tăcerii va avea în față o nouă provocare: tribuna Senatului. Noua demnitate poate fi o încununare a eforturilor sale, după ce România a ajuns o țară educată, fără corupție, cu politicieni cinstiți.
Într-o țară în care legile se fac din interes, vestea că se face o lege pentru Iohannis nu miră pe nimeni. Toată lumea face glume, că atât i-a mai rămas. Pensionarea președintelui scoate în evidență o clasă politică care își rezolvă problemele de castă, nici într-un caz problemele populației. O lege cu dedicație, un corolar al politicii românești ce funcționează cu ușile închise, doar pentru cei de la putere.
Sunt curios când își va promulga Iohannis propria lege? Dimineață sau la prânz? O lege cu dedicație ce sfidează democrația, un fel de teatru absurd în care personajul principal e regizor, actor și spectator. Îl așteptăm pe semețul mut în iureșul dezbaterilor parlamentare. Nu la Washington sau Bruxelles, unde visa plimbărețul, ci în Senat, unde probabil va adopta tactica ceaiului de mușețel, care „nici nu drege, nici nu strică”, e bună doar atunci când nu vrei să faci nimic sau când îți imaginezi că lucrurile se rezolvă singure.